Sa ne facem mici....

Da! ... trebuie sa ne facem mici pentru a intra pe anumite usi, ca cea de la Bazilica Nasterii Mantuitorului din Betlehem. Mi-am amintit de aceasta usa astazi cand, asa cum spunea tatal meu, sunt iarasi un prunc. Ziua de nastere nu doar ca ne aminteste de unde venim, dar ne aminteste si conditia in care traim, mereu fii si fiice pentru a putea deveni buni parinti.
Intrarea in aceasta bazilica a fost redusa la aceasta dimensiune (se vad urmele usii originale) pentru a obliga cavalerii sa nu intre calare. Insa, nu doar ca un cal nu poate intra pe aceasta usa, chiar si un adult trebuie sa se aplece, trebuie sa se faca mic!!! Cu alte cuvinte, prin aceasta usa se intra in biserica Nasterii lui Isus, care Dumnezeu fiind, s-a facut mic... la dimensiunea unui prunc... iar cei care intra aici sunt chemati ca macar la intrare sa aiba aceeasi atitudine. Realitatea din interior, ma refer la atitudinea pelerinilor, nu reflecta intelegearea acestei invitatii... insa si atunci cand acestia ajung la locul Nasterii, marcat de steaua de argint, sunt iarasi invitati sa se aplece intr-un spatiu si mai jos, si mai stramt, sub altar. Asadar mesajul este clar, nu se poate intelege misterul Nasterii Mantuitorului de pe cal si nici macar din picioare... trebuie sa ne aplecam... sa ingenunchem... sa ne facem mici cum EL s-a facut mic. Si pentru ca Isus a venit nu doar se ni se reveleze pe sine ca Dumnezeu si sa ne indice pe Tatal si pe Duhul Sfant in iubirea care ii uneste si care ne este daruita, dar a venit si sa ne reveleze pe noi noua insine, aceasta invatatura este valabila si in alt sens: doar revenind periodic la origine, amintindu-ne ca am fost prunci, putem intelege ca suntem fii, deci dependenti si debitori unei conditii care ne depaseste si ne cheama la desavarsirea umana, aceea de a deveni parinti. Unii sunt chemati la paternitate biologica, pentru exercitatrea careia paternitatea spirituala este subinteleasa. Altora, ca preotilor romano-catolici sau calugarilor si calugaritelor, le este incredintata exclusiv paternitatea si maternitatea spirituala, tocmai ca sa fie un semn pentru parintii biologici sa nu uite de aceasta dimensiune a misiunii lor de parinti, si sa ii ajute pe acestia.
Sa ne facem mici... zilele de nastere ne aduc aminte, si pelerinajele, ca cel de la Betlehem, ne ajuta sa constientizam aceasta necesitate.