La tine voi face Paștele cu discipolii mei!

„În prima zi a Azimelor, au venit discipolii la Isus și au zis: „Unde vrei să-ți pregătim ca să mănânci Paștele?” El a spus: „Mergeți în cetate la cutare și spuneți: «Învățătorul zice: timpul meu este aproape. La tine voi face Paștele cu discipolii mei»”. Discipolii au făcut cum le poruncise Isus și au pregătit Paștele.” (Mt 26,17-19)
Ne putem imagina ca acea primă zi a Azimelor, din cele șapte comandate în Cartea Ieșirii sau a Exodului 34,18, corespunde zilei de Miercuri din Săptămâna Sfântă. De fapt Sărbătoarea Azimelor era o celebrare rituală a primăverii și a culesului primelor recolte, numita și „Hag ha Matzot”. Cum în Orientul Antic era convingerea că aluatul dospit însemna degradare și purta la o anumită impuritate, pentru această sărbătoare se folosea pâinea nedospită, adică azima. Ulterior, întru-cât la ieșirea din Egipt, evreii au luat cu ei in grabă aluatul nedospit si au mâncat azime, sărbătoarea Pesach s-a unit cu cea a azimelor.
Așadar, pentru că noi în Joia Sfântă celebrăm Cina Domnului, presupunem că momentul descris de Sfântul Matei in capitolul 26,17-19 a avut loc în Miercurea Sfântă. Dacă vrem să mergem să vedem acea încăpere pe care a indicat-o Isus nu vom avea prea multe de admirat. Chiar daca pe timpul cruciaților locul a fost amenajat corespunzător incluzând multe elemente care purtau ca gândul la evenimentul care a avut loc acolo, actualmente majoritatea acestor semne au fost șterse de cei care folosesc acum spațiul. Dacă avem un ghid bun, acesta ne poate indica un miel, simbol euharistic al lui Isus, pe tavan, la unirea arcelor, de unde coboară lanțul care ține un candelabru. Un alt semn rămas este pe capitelul coloanelor unui mic baldachin reprezentând pelicanul care își sfâșie pieptul pentru a salva puii, tot un simbol al lui Isus în Sfânta Euharistie.De altfel spațiul este generos și luminos, destul de gălăgios, dar cu posibilitatea de a fi vizitat, așa cum a făcut și Sfântul Părinte Benedict al XVI-lea. Pentru că acum este loc de rugăciune musulman, predomină în încăpere „Mihrab” - nișa spre care se orientează credinciosul islamic atunci când se roagă - în traducere „poarta spre Paradis”. În partea opusă a încăperii este așezată o scupltură de bronz reprezentând un măslin, simbolul păcii pentru toate religiile.Aici creștinii se roagă în taină, cât despre a celebra Sfânta Liturghie nici nu se pune problema! Este un alt loc nu prea departe unde biserica, foarte frumoasă, este considerată Cenacolul, pentru că acolo se poate celebra pe îndelete!

------

Tocmai am găsit o prezentare mai detaliata a acestui loc din Ierusalim pe www.crestinortodox.ro